Un inceput de saptamana genial

In ultimul timp am impresia ca cei de la Orizont, calculatorul, serverurile, oamenii care duc gunoiul, conlocatarii, tot universul sta la coada pentru a-mi da un picior in fund. Zilele abia se tarasc, ca un vierme aflat la maraton cu niste iepuri hiperactivi, iar de sambata pana azi pare sa fi trecut o luna.
Factorul cel mai important in cresterea exagerata a nervilor e acel "mirific" progres al tehnologiei ce poarta numele de calculator. Fisiere deschide doar in zilele lui bune iar conexiunea la internet e realizata de un cioban din Cacaceii de munte ce bate satelitul cu ciomagul.
Cand iei autobuzul gresit din vina altei persoane, ingheti de frig in cautarea statiei "disparute in neant", gasesti gara dar nu gasesti peronul iar apoi stai sapte ore desenand, totul ar putea parea un vis. Sau un cosmar. In afara de partea cu desenul, care a fost chiar placuta.
Asa ca, in urma unor profanari, cuvinte rostite din cauza nervilor si prea multi neuroni rapusi in lupta apriga cu internetul, am hotarat ca nu merita sa ii schimb cutia pisicii cu unitatea de la calculator si nici nu merita sa fac toaster din monitor. Daca nu isi revine, il las in fata casei si atat. Si asa nu-l ia nimeni. La capatul pamantului e cam greu sa te jefuiasca cineva.