Regatul meu pentru...sinceritate

Azi am meditat. Înconjurată de şerveţele, picături de nas şi infofolită bine, am reuşit să îmi fac timp şi pentru mine. Să stau pur şi simplu şi să gandesc.

Îţi dai seama cat de des spunem lucruri pe care nu le credem, cât de des exagerăm, cât de des ni se întâmplă să nu spunem nimic de frica unui anumit lucru. De frica schimbarii. Şi stăm şi aşteptăm ca totul să se rezolve de la sine. Nu acţionăm de frică să nu fim răniţi, să nu rănim.Şi nu ne gândim că, nespunând nimic, rănim mai tare.

Cât de des ai spus lucruri în care nu credeai? De genul," rochia aia îţi vine incredibil" , " eşti atat de inteligent"... Cât de des ai spus te iubesc unei persoane? Cât de des ai spus-o şi chiar ai crezut ce spui?

În ziua de azi toată lumea aruncă cu vorbe de genul, ajungând să nu mai însemne nimic. Doar o altă formă de salut. Totul a devenit deja rutină, nu e nimic deosebit în a pevesti despre vreme sau a zice unei persoane te iubesc.

Azi poţi spune unei persoane absolut tot ce vrea sa audă, cu cat dezmierzi urechile iubitei cu mai multe dulcegării, cu atat mai bine. Cu cât te minti pe tine mai mult, cu atât viaţa ta devine mai uşoară. Cu atât treci mai repede peste dezamăgiri pentru că ştii că au fost vorbe in vânt.
Foloseşte-te de cuvinte ca un scut, cand nu vrei să dai explicaţii mai baga un te iubesc, de parcă asta ar rezolva totul.

Dar gandeşte-te, când a fost ultima dată când le-ai spus părinţilor că ţii la ei, că îi apreciezi, că îi iubeşti?
De câte ori i-ai sunat pe bunici doar pentru a vedea ce mai fac?
De câte ori ai uitat de o zii de nastere?
De câte ori ai spus lucruri pe care nu vroiai sa le spui? De cate ori nu ai spus nimic?
De câte ori ai aşteptat, fără să acţionezi?
De câte ori te-ai ascuns, crezându-te invizibil, faţă de probleme, faţă de lume, faţă de tine.
De câte ori ai sperat? Şi nu ai îndrăznit să lupti pentru ce îţi doreai?

Nu crezi că a fost de ajuns?