Intre doua suflari

Primit amenda azi. Didn't really care, se mai intampla.
Note to self: Nu mai zbura spre RATUC daca nu ti-ai luat bilet de dinainte.
Strage day today, pe langa faptul ca m-a plouat, m-am trezit cu o durere de umeri, m-am mocicolit de creion si m-am impiedicat (nu sunt o impiedicata decat 12 ore din 24).
Cu gandul spre Targu-Mures, merg spre camin pentru un film si conversatie cu persoane pe care nu le-am mai vazut in viata mea. Cel putin va fi interesant. Daca nu, somnul va fi binevenit.
This post will self distruct in 5...4....3...2....1.5....1.4..... when i'll be back home.

Update

Nu nu, nu am murit si nici nu am mari probleme cu internetul (in afara de superba conexiune, dar asta deja devine o rutina) insa zilele ce au trecut au devenit cam... aglomerate.
Cladirea ale carei aparente inseala pe toata lumea devine mult prea cunoscuta ca sa-mi mai fie pe plac, iar personajele mult prea seci. Da, exista totusi si exceptii.

Azi insa s-a intamplat ceva ca sa rupa monotonia: a trebuit sa merg sa-mi fac EKG-ul (Electrocardiograma sau ceva de genul).
Problemele mele:
1) nu suport spitalele, intotdeauna am urat doctorii (pana si stomatologii), 2)mirosul din spitale (serios, au auzit ca apa+sapunul fac miracole? probabil cred ca li se va dizolva pielea daca amestecul ala ajunge pe ei )
3) de vrei sa mergi la spital cu masina, sa stii sa parchezi cu 2 km mai departe, loc de parcare? niema.
4) pierzi o zi intreaga la coada, ai parte de coate, priviri buimace/urate/libidinoase sau cine stie ce altceva.
Dar nu s-a sfarsit totul, nuuu. Urmeaza actul in sine. Pentru EKG trebuie sa te dezbraci(that means no T-shirt, no bra....ups) si sa astepti ca tanti aia sa-ti puna ceva pe tine de robot de face.
Come on, do i really have to do this? I mean, in some cases, nu sunt pudica, dar cand mai sunt alte persoane in aceeasi camera...You're gonna flash everyone.
Eh, a trecut si asta, not a big deal.

But Cristina, remember this: Things to never do in a lifetime:

1) NICIODATA sa nu o asculti pe Timi cand spune pe unde sa o iei. Nu face decat sa te duca intr-un loc infundat si apoi sa te puna sa intorci masina intr-un loc in care abia daca poti sa intri cu masina normal. (NICIODATA sa nu te mai bagi in gangul de langa teatrul de vara.) Nu sunt Hopa Mitica ce-si ia masina in spinare si o tranteste in parcare. Sau afara din parcare.

2) Never go with Timi shopping. Tendintele sinucigase nu sunt la moda. Si din pacate, ucisul altor persoane e interzis...Damn

3) Nu te mai juca cu catelul ala alb/mic, iti va fugari animala cu si mai mult drag.

4) Daca mai vin muncitorii sa lucreze, stai cuminte in camera ta si lasa biroul pe mai tarziu. Ochii mari si balele nu au ce cauta pe geam.
Note to self: Trebuie sa-ti pui obloane/draperii ceva mai inchise.


Si gata cu plansul, like is short, so do everything you can to make it worthwhile. And a note to tanti: Boogie your way through life!

Un inceput de saptamana genial

In ultimul timp am impresia ca cei de la Orizont, calculatorul, serverurile, oamenii care duc gunoiul, conlocatarii, tot universul sta la coada pentru a-mi da un picior in fund. Zilele abia se tarasc, ca un vierme aflat la maraton cu niste iepuri hiperactivi, iar de sambata pana azi pare sa fi trecut o luna.
Factorul cel mai important in cresterea exagerata a nervilor e acel "mirific" progres al tehnologiei ce poarta numele de calculator. Fisiere deschide doar in zilele lui bune iar conexiunea la internet e realizata de un cioban din Cacaceii de munte ce bate satelitul cu ciomagul.
Cand iei autobuzul gresit din vina altei persoane, ingheti de frig in cautarea statiei "disparute in neant", gasesti gara dar nu gasesti peronul iar apoi stai sapte ore desenand, totul ar putea parea un vis. Sau un cosmar. In afara de partea cu desenul, care a fost chiar placuta.
Asa ca, in urma unor profanari, cuvinte rostite din cauza nervilor si prea multi neuroni rapusi in lupta apriga cu internetul, am hotarat ca nu merita sa ii schimb cutia pisicii cu unitatea de la calculator si nici nu merita sa fac toaster din monitor. Daca nu isi revine, il las in fata casei si atat. Si asa nu-l ia nimeni. La capatul pamantului e cam greu sa te jefuiasca cineva.

Un moment de respiro apoi... Pofta buna la incultura.

Oh, s-a intamplat o minune! Sariti, fugiti si omorati tot ce va sta in cale. Trageti-va de bretele si impletiti-va codite cu sireturi roz de lana si urlati cat va tin plamanii. Pentru ca vine sfarsitul lumii. Si nu, nu glumesc, chiar vine. Deoarece, cu o durere mare in piept trebuie sa va spun ca a aparut primul ziar care nu scrie despre violuri, crime sau miraculoasa si magnifica Elodia. Ardeti-l pe rog pe cel care-l citeste, sa stopam fenomenul de informare a populatiei si sa-i bagam pe gat numai nimicuri de doi bani. Sa stie copilul ca lumea e rea, ca o data cu aerul inspirat inspira si parfumul suavei Andreea Marin si mirosul banilor fara numar ai lui Gigi Becali. Ca doar numai asta ii intereseaza, nimic altceva.

Sub numele de “Foaia Transilvana” se ascund mai multe persoane care, cu un efort comun, incearca sa informeze populatia prin intermediul presei scrise. Articole interesante, scrise de persoane cu un iq format din mai mult de doua cifre, asta e primul lucru pe care l-am observat.

Ceea ce m-a impresionat a fost diversitatea materialelor, de la coltul cu carti “Cartea din foaie” unde se prezenta “Opiniile unui clovn” la interviuri si articole precum “Parlamentul european pune elevii pe fuga”, “Elevul-robot”, “zgarie-nervi”, “Unde ne sunt noptile de altadata?”, “Copiii care mor inaintea parintilor” - articol despre miscarea anti fast-food -urilor, si multe altele.

Nu spun ca este un ziar perfect, pentru ca asa ceva nu exista. Poate e o minciuna bine ascunsa, precum si impresia ca presa este libera, ca noi suntem liberi sa facem tot ce vrem. Exceptand miile de legi scrise sau nescrise care ne impiedica sa facem anumite lucruri.

Aruncand un ochi prin alte ziare cu spaima sa nu il pierd printre multitudinea de foi de consistenta hartiei igienice inscriptionate cu femei goale, nu pot decat sa ma mir cat de multe porcarii se pot publica intr-un ziar. Fiecare a auzit de articolele comandate, reporteri platiti de anumite vedeta ca sa scrie anumite articole care ii vor promova sau redactori care publica articole numai pentru bani. Trebuie sa traiasca si ei cumva, nu? Sa-si plateasca impozitele, masinile de lux, prostituatele, una- alta.

Presa scrisa are rolul de a informa populatia, de a-i prezenta anumite fapte in mod obiectiv, fara a omite adevarul sau a prezenta numai o parte a acestuia. Presa scrisa ar trebui sa arate ambele variante ale unei probleme si sa lase cititorul sa decida care sa o creada. Insa lucrul acesta nu il regasim in ziare decat rasfoind cu mare atentie, ignorand articolele idioate despre cati bani are unul sau altul, despre milionarul care si-a luat o alta masina sau vedeta care a mers la magazin (un adevarat soc!) sau despre cine stie ce alt parlamentar care si-a inselat nevasta cu menajera. Da, lucrurile asta sunt foarte utile, daca ai 80 de ani, esti pensionar si scaunul nu mai e destul de inalt ca tu sa ajungi la vizor fara frica de a-ti mai rupe doua coaste. Iar.

Si lumea se mai plnge ca generatia tanara nu face altceva decat sa navigheze pe internet, sa se uite la filme si sa sa se joace cine stie ce jocuri. Tineretul nu mai stie sa citeasca. Tineretul nu respecta oamenii in varsta, care au trecut prin viata dand din coate si imploscandu-se cu noroi. Pe tineri nu-i intereseaza nimic in afara de propria persoana.

Am noutati. Nu puteau sa se insele mai amarnic. Stiam sa citim, gandim, poate gandim mai mult decat gandeau ei la varsta noastra pentru ca noi trebuie sa stim cum sa facem diferenta dintre prostiile ce ni se insereaza cu forta in creier prin intermediul televizorului si al presei. Prostii inserate de ei, de generatia mai in varsta. V-ati invatat copiii ce e violenta de la o varsta mult prea frageda. In desene animate, la stiri, pe strada, peste tot. Mirati-va cand copilul vostru o sa va injure fara sa ii pese. De la cine a invatat? In primul rand de la parinti, ei ii sunt exemplu. Apoi, de la televizor. Impuscatii pe nemernici si violati-le neveste si copiii. Iar voi? Spanzurati-va. E tot ce vedem oricum, tot ce ne prezentati. Accidentele nu sunt de ajuns, mai prezentati si crime. Sunt pe placul tuturor, oricum. Distrugeti lumea, la asta va pricepeti. Mare ajutor mai e si asta. Hraniti piticii din televizor, poate au sa prezinte ceva ce merita vizionat. Pana atunci, adio tehnologie.

Cu o plecaciune si o aruncare de palarie, nu pot sa spun decat:

“Am vazut si oameni fericiti”

Stop. Si de la capat

Un nou inceput, iar de data aceasta, va ramane asa.
Nu promit articole in fiecare zi, insa promit ca am sa scriu de cate ori am timp si de cate ori am ceva de spus. Poate si poze, impresii, review-uri.
Fara doar si poate, un blog personal.