Sub un nor de fum

M-a enervat azi, nu prin ce a zis dar cum s-a comportat.
Adulţii au o abilitate specifică de a invoca ignoranţa şi de a trăi extrem de uşor unii cu alţii, indiferent cât de mult rău şi-au făcut. Viaţa lor se învârte în jurul scuzelor prefabricate pentru a-şi scuza mizeriile pe care şi le fac unii altora.
Însă cu copiii e altfel. Se ceartă din lucrurile cele mai mărunte, până şi faptul că au o bluză la fel este o adevărată tragedie.
M-a enervat pentru că nu pot vorbi nimic cu ea, pentru că tot timpul e într-o altă lume, o lume hiperactivă in care stă şi se visează la stresul de mâine.
Simt că mă depărtez de banalitatea prezentului în fiecare zii şi caut discuţii diferite. Nu mă interesează câte variante ai făcut, cum sau ce poarta cutare şi am o durere acută în cot când aud de rochia de bal.
Stresul ce iese din fiecare por al tău mă oboseşte, mă scoate din sărite.
Ar trebui să-mi iau o vacantă şi să nu mă mai gândesc ce se întâmplă dacă continui să mă enervezi, ci dacă pot să trec peste asta. Să îmi intre pe o ureche şi să imi iasă pe cealaltă.
Probabil.