Aievea

Nebunia de-a vrea

sâmbătă, 15 martie 2008

:::

"Mi-am dat seama ca sunt singur. Si asta ma inspaimanta cel mai tare."

Stau si ma gandesc... In jur e o liniste de mormant, te apasa cu fiecare respiratie pana simti ca explodezi, atat esti de plina de ea. Prin fiecare por al fiintei mele incearca sa iasa o senzatie nenorocita... singuratate si plictiseala. Nu, nu vorbesc de acea singuratate, cand crezi ca nu e nimeni langa tine, bla bla bla, emo stuff. Nu. E un alt tip. Cel putin pentru mine.

Ma simt singura intr-un alt... univers, un univers aspatial si atemporal. Un univers in care gandurile mele inunda pana si ultimul spatiu ramas gol. Un univers al imaginilor si al sunetelor soptite in acorduri de chitara si fum de tigara.

Spectacolul tinuse pana tarziu in seara aceea. Eram obosita si tot ce vroiam e sa ma pun in pat, sa inchid ochii si sa visez in nonculori multicolore. Dar cineva a schimbat placa. Vechiul pick-up nu mai vroia sa puna vechile piese, numai bune de adormit copiii, ci piese noi. Piese ritmate, pline de viata si invataturi, pline de un eu ascuns sub hartia cu patratele pe care mazgalisem de dimineata. Era un desen aiurea facut intre paginile cartii de colorat. Mi-a placut.

"Zambeste"

Etichete: , ,

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire