Mouser.Altar.Implant pentru refuz. Coma. Need i say more?

Sambata, 22 martie

Nu-ti vine sa crezi ca esti aici. De afara se aude o liniste apasatoare si nu stii cum de o lipsa totala de sunet poate sa ascunda o nebunie interioara cu atata gratie. Intri si incepi sa simti adrenalina, se scurge prin fiecare crapatura, prin scari, prin pereti, prin zambetele persoanelor aflate deja inauntru.
Deja incepuse. Mouser in deschidere. Melodii okay cantate de o voce super. Te instalezi pe margine, la cativa metri de scena si astepti. Urmeaza Altar. Melodii cunoscute, melodii noi, oameni multi. Incepe sa migreze lumea spre scena, urmeaza Implant pentru Refuz si Coma.
IpR e pe scena, incepe "Sidef". Urmeaza alte melodii iar in fata se face un pogo animalic iar eu in mijlocul lui. Nu stiu cum am ajuns acolo, stiu doar senzatia de euforie ce te cuprinde. In jur miros de tigara si de versuri bune. Ipr e genial, dar toata lumea asteapta Coma. Se simte presiunea in aer, aerul vibreaza. In mijloc se creeaza un spatiu gol iar toti oamenii dau din cap. Creste tensiunea, o simti apasandu-te din toate directiile. Ei stiu ce se va intampla dar tu nu ai nici cea mai mica idee. Incepi sa simti furnicaturi iar cand crezi ca nu mai suporti toata lumea izbucneste intr-un pogo demential ce curpinde tot localul. E un haos si tu nu poti decat sa razi .
Urmeaza Coma. "In mine in soapta", "Trei minute", "Coboara-ma-n rai" si multe altele. Lumea e in extaz, toti canta. Printre zambete stinghere si emotii si o atmosfera incendiara se aud acordurile de la "Canta-mi povestea". Toti canta, nu e o singura persoana care sa nu stie versurile. Sala vibreaza, nu am auzit un sunet mai frumos decat cel pe care il auzeam in momentul acela. Oamenii uniti de versurile unei formatii.
Trebuie sa spun ca am ramas impresionata de clujeni. Sunt oameni exceptionali care apara oameni necunoscuti doar pentru ca stiu ca asa trebuie. Pe cand la noi poti sa fii omorat de catre niste necunoscuti doar pentru ca nu le place cum arati.
A fost un concert bestial. O experienta pe care as repeta-o ori de cate ori as putea.
Iar restul... E tacere.